Ion Caraion – Soneria

Pentru noi nu-nseamnă ce-nseamnă pentru voi, sonerie,
pentru noi sonerie înseamnă poliție,
un grup de brute care năvălesc (de obicei noaptea)
peste viața și coșmarele tale,
îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa pe dos,
sparg, te-njură, distrug, te pocnesc unde le vine,
scuipă, te jefuie, îți pun ochelari negri și te duc,
te duc (moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală)
pe tine și-i duc uneori cu tine pe toți ai tăi
undeva de unde îndeobște nu te mai întorci
niciodată.
E ca și când ar veni în vizită moartea
și n-ar mai pleca,
iar asta de zeci de ani, sub nepăsătoarele priviri
(o! civilizație, ce gătită ești, ce bine dormi..)
ale Europei și-ale Americii (ferfeniță
a ajuns libertatea pentru care atâtea popoare
au crezut în America) de-o vreme topindu-se bietele
de dragul Africii de Sud.
Cu noi târgul s-a terminat.
Numai că totuși cei care ne-au vândut și ne vând în fiecare zi
se vând (este ceea ce se uită) în același timp
și pe ei,
altminteri – luna și doi bani jumate.
iar asta, de zeci de ani
sub indiferentele priviri ale celor ce au ajutat
fascismului și comunismului
să se-ntindă ca buba neagră și ni le-au trimis pe cap,
căci din Apus ne-au venit aceste două molime
de care pe urmă noi am fost învinuiți.
O! civilizație, ce gătite ți-s otrăvurile și ce bine dormi..