Noaptea împinge nicăieri, înghiontind-o, o
formă informă: rest uman. Se aude suspinul
făpturii îmbrâncite
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de profundă singurătate și deznădejde, sugerând o existență redusă la o formă umană nedefinită, împinsă de greutățile vieții. Suspinul auzit accentuează sentimentul de suferință și neputință.