Foaie verde, viorea,
Bate vântu’ vinerea, of,
Bate vântu’ vinerea,
Se usucă sâmbăta.
Las’ să vie că nu-mi pasă,
Că mi-e mândruța frumoasă,
Mă sărută, mă ia-n brațe,
Mă sărută cu dulceață.
Ș-așa-mi bate de fierbinte,
Să stau în loc m-aș aprinde,
Ș-așa-mi bate de fierbinte,
Să stau în loc m-aș aprinde.
Bate, vântule, mai rece,
Doru’ mândrii de mi-o trece,
Bate, vântule, ușor,
Să-mi treacă de-al mândrii dor.
La fântâna de pe deal,
Pusei masa și mâncai,
Pusei masa și mâncai,
Și pe mândra n-o chemai.
Stai, mândră, și hodinește,
Ia cu neica și prânzește,
N-am venit să hodinesc,
Nici cu tine să prânzesc.
Stai, mândră, și hodinește,
Ia cu neica și prânzește,
Am venit să-ți povestesc,
Că eu nu te mai iubesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie un amestec de dor și despărțire. Protagonistul își amintește de momentele dulci cu persoana iubită, dar și de decizia de a o părăsi, lăsând în urmă un sentiment de regret și melancolie.