Foaie verde trei migdale,
Coborâi din deal în vale
Cu cioporul de mioare,
Când s-o apuc pe-o cărare
Văzui pe neicuța-n cale,
Puse mâna rupse-o floare
Și mi-o puse-n cingătoare,
Toată vara-mi fu răcoare.
Și iar verde trei migdale,
Coboară neicuță-n vale
Că te-aștept tot pe cărare
Să-mi mai dai, neică, o floare,
M-apucă dorul de tine
Și tu nu vii pe la mine
Să trăim amândoi bine
Până bătrânețea vine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de iubitul ei, un cioban. Ea își amintește de o întâlnire anterioară și își exprimă speranța pentru o viitoare reîntâlnire, dorindu-și o viață liniștită împreună.