Foaie verde-o viorea,
Ușurică-i dragostea
La cine-o știe purta.
Se ia dorul de mână
Și pleacă seara pe lună
Pe potecă la fântână.
Când o bea apă neicuța
Să-i fie dor de mândruța
Și s-apuce potecuța.
Să vie și să mă ia
Că dragostea-i ușurea
Când ai cu cine-o purta.
Vers refren:
Măi dorule, măi!
Sensul versurilor
Cântecul descrie dragostea ca fiind ușoară atunci când este împărtășită, dar și dorul și așteptarea persoanei iubite. Natura este un cadru romantic pentru aceste sentimente.