Foaie verde avrămeasă,
– Te-auzeam, Gheorghe, din casă
Când stăteai seara la masă
Și spuneai că nu-s frumoasă, Gheorghe!.
De vrednică m-ai știut,
De frumoasă m-ai văzut!
De ce-ai stat să te sărut?
– Am șezut că mi-ai plăcut, Leano!.
– Nu știu, Gheorghe, nu-i a bună
Ne certăm seara pe lună,
De ți-am dat vreo supărare,
Pune-o, neică, la uitare, Gheorghe!.
De-ar fi, Gheorghe, cum vreau eu
Să mori tu de dorul meu,
Că m-ai sărutat o dată
Și-ți fu gura fermecată, Gheorghe!.
Acum de când te iubesc
Nu pot să mă odihnesc,
Suflet nu mi-a mai rămas
Oftând mii de ori pe ceas, Gheorghe!
Sensul versurilor
The song depicts a dialogue between two lovers, Gheorghe and Leana, filled with both affection and resentment. The female character expresses her pain and longing, highlighting a past argument and her desire for Gheorghe to feel the same intensity of love she experiences.