Neică, din dragostea noastră
Răsări un măr în coastă
Și vecinii mi-l aflară,
Plecară și mi-l tăiară.
Din tulpină l-au tăiat
Să rămână ciot uscat,
Îl tăiară pe mijloc
Să nu crească altu-n loc.
Ia, neicuță, apă-n gură
Și-l udă la rădăcină,
Rădăcina să-nfrățească,
Altu-n locul lui să crească,
Să crească și să-nflorească,
Pe-amândoi să ne umbrească.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dragoste amenințată de factori externi, simbolizați prin tăierea mărului. Cu toate acestea, există speranța reînvierii și a unei iubiri și mai puternice, prin îngrijire și perseverență.