Maică, tu când m-ai făcut
A plouat și-a bătut vânt,
A fost, maică, vreme rea
Cum e și inima mea.
Mamă, când m-ai măritat
Tu n-ai știut cui m-ai dat
Și m-ai dat, maică, departe,
N-are cin’ să-mi țină parte,
Dimineața când mă scol
Întâi plâng și-apoi mă spăl.
Maică, de ți-e dor de mine
Nu te jelui la nimeni,
Să nu știe lumea-n sat
Peste ce noroc am dat.
Mi-e dor, maică, de mata,
De plopii de pe vâlcea,
De cumpăna cu fântână,
De tine că ești bătrână,
De tine, maică, de tine
Plânge suflețelu-n mine.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul de mamă și de casă, deplângând soarta ei într-un loc îndepărtat. Ea își amintește cu nostalgie de locurile natale și de legătura puternică cu mama sa, simțind o profundă tristețe.