Cântă păsările-n luncă,
Numai una-i amărâtă
Stă pe-o cracă și nu cântă,
Stă pe cracă și tot tace
Numa-n necazul meu face.
– Cântă, pasăre, și tu
Nu-mi amărî sufletul!
– Nu pot, nu pot, măi voinice,
Mai bine nu mi-ai mai zice.
C-am avut cinci puișori
Frumușei ca niște flori,
Le crescuse aripioare,
Și plugarul n-a văzut
Și puii mi-a omorât,
Cum pot, Doamne, să mai cânt?!.
Măi, Ioane, măi!
Sensul versurilor
Un cântec popular trist despre o pasăre care nu mai poate cânta din cauza pierderii puilor săi. Pasărea personifică durerea și neputința în fața tragediei.