Prin fumul de țigară
Mă văd atunci în gară
Stângher încercam să-ți spun cât sunt de bun
Acum sunt singur iară
Cu o cafea amară
În față
Și-n mintea mea te recompun și încerc acum să-ți spun.
Refren:
Ține tu luna în mâna ta
Și lasă restul în seama mea
Ține tu luna în mâna ta
Eu te voi mângâia
Până când nerostit vom spune da.
Când telefonul sună
Te-aud spunând iar „bună”
Și brusc mă simt din nou curat
Mă simt iar bun
Și văd iar începutul
Și-ți simt din nou sărutul
Mă lupt cu timpul s-ajung cumva să-ți spun.
Refren:
Ține tu luna în mâna ta
Și lasă restul în seama mea
Ține tu luna în mâna ta
Eu te voi mângâia
Până când nerostit vom spune da.
Știu că nu mă aseamăn
Cu sufletul tău geamăn
Știu că nu-ți pot oferi întregul „a iubi”
Mă simt străin și totuși
În înfloriri de lotus
În mintea mea te recompun și încerc acum să-ți spun.
Eu te voi mângâia
Până când nerostit vom spune da
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reînnoda o relație, incertitudinea și sentimentul de a nu fi suficient. Naratorul își amintește momentele frumoase și speră la un nou început, chiar dacă se simte imperfect.