REFREN:
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E adevărul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-a rămas,
La revedere-i bun venit, de ultimul glas.
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E regretul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-ai dat,
E tot ce am pierdut, din tot ce am câștigat.
Strofa 1:
Asta-i melodia noastră, e tot ce mai avem,
Pe care sentimentele dansează în pantofi de lemn,
E amintirea dezgropată acum de regret,
Sentimente-n balans, pe un cântec fals, dar perfect,
Nu-i nevoie să-ți dorești, să poți să mă-acuzi,
Nu-i nevoie să te obosești, încercând să te scuzi,
Nu-i nevoie să vorbești, nu contează că m-asculți,
E-n zadar să ne purtăm, ca doi necunoscuți,
Priveste acolo unde,
Întrebarea îți răspunde,
Binele și rău-s rude,
Și barierele sunt rupte,
Tăcerea ne alintă,
Ne ascunde într-o clipă,
Gândul se agită,
Când regretu-n groapă,
Fericirea-n groapă țipă,
Eliberează:
Secundele din ceas,
Zgomotul din glas,
Pământul din atlas,
Prețuiește ce a rămas:
Secundele din ceas,
Zgomotul din glas,
Pământul din atlas,
Ce a rămas?.
REFREN:
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E adevărul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-a rămas,
La revedere-i bun venit, de ultimul glas.
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E regretul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-ai dat,
E tot ce am pierdut, din tot ce am câștigat.
Strofa 2:
Nimic din ce-a fost,
E tot ce putea fi,
Din tot ce am vrut,
E tot ce puteam dorii,
Nu înceta să mă asculți,
E tot ce trebuie să faci,
Închide ochii,
Doar atunci când vezi că mă calci,
E ultima dată,
De niciodată,
E tot ce ne rămâne,
Când ce-i al nostru pleacă,
E ultimul cuvânt,
Sicriul meu e tot ce sunt,
Când viitorul mă îngroapă
Sincer într-un gând,
Amândoi am obosit,
Însă clipa n-a fugit,
Știu c-am tăcut..
E tot ce am vrut să zic,
Și
Tot ce am simțit,
E absolut ce-ai simțit,
De fiecare dată când n-ai vrut să zic nimic,
Nu pot să te acuz,
Decât dacă vreau să pot,
Adevărul e confuz,
Imposibil să-l suport,
Ești de vină pentru tot!
Dar la fel sunt și eu!
Sentiment crescut ușor,
Acum mort îl port cu greu!.
Refren final:
Pe ultimul drum,
E ultimu-oricum,
Focu-i fum,
Scrum e ce spun,
Nu pot!
Să mai merg, am obosit
E ultimul drum
Unde am sosit.
Pe ultimul drum
E ultimul oricum
Fumul e foc
Și scrum e ce spun
Nu pot să mai merg
Am obosit!
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații, marcat de regret, tăcere și sentimente contradictorii. Protagonistul își exprimă oboseala și acceptarea inevitabilului final, recunoscând vina ambelor părți.