[Intrus – Fiecare [Cu F. T. C].
INTRO.
‘- Știi doctore, n-aș vrea să-i lăsăm încă singuri pe tinerii ăștia!
Da, da, dar să procedăm cu prudență!’.
REFREN [Emy].
Fiecare vrea să ajungă undeva în grabă,
Să fie ce își dorea odată,
Să știe că poate într-o zi va găsi,
Un singur motiv să zâmbească,
2x.
‘Căile destinului sunt întortocheate și nedrepte..’.
STROFA 1 [Sample].
Alerg într-una, nu pot să mă opresc!
E frig la mine în suflet, nu pot să mă încălzesc!
E firesc, nu mă găsesc, nu mă iubesc, nu reușesc,
Mă prăbușesc, înnebunesc, când mă lovesc, și mă trezesc..
Aceleași sentimente greu de suportat!
Am încercat și mai încerc, dar încă nu m-am ridicat!
Norii nu dispar, totul e întunecat,
Mai am o singură speranță de care sunt agățat,
Și sunt tot mai afectat, de tot ce mi s-a întâmplat,
Am așteptat, am ascultat, am încercat, am învățat!
Greselile mi le-am plătit, dar m-au devastat,
Nu mai pot să îmi revin, sunt atât de însetat,
Infectat cu atâta ură ce e greu de suportat!
Mi-am amputat sentimentele ce m-au exploatat,
M-am îmbătat să mă gândesc la ce am pierdut, am încetat,
Nu m-am iertat, nu am făcut față la ce aveam de înfruntat.
REFREN [Emy].
Fiecare vrea să ajungă undeva în grabă,
Să fie ce își dorea odată,
Să știe că poate într-o zi va găsi,
Un singur motiv să zâmbească,
2x
STROFA 2 [Intrus]
Mă uit la oameni,
ce uită că au mame
ce uită că au copii,
Ce uită că au părinți,
Că de prea mult timp se simt părăsiți.
Toate sunt drame de la caz la caz,
Dai de necaz dacă nu faci plata,
Că banca îți ia casa cu japca.
Nu ține cont deloc de cord,
E un acord în codru orb.
Încordat de dimineață,
Încă o dată școala spală și calcă,
Pune mâncare caldă pe masă și pleacă, pleacă, pleacă.
Că ăștia nu se lasă până nu mă lasă fără vlagă de tot,
Mă vor atât de preocupat,
Încât și când vorbesc în gând ar trebui să tac..
Aici nimeni nu ascultă de lege,
Dar legea ascultă pe cine decide
Să nu muncească de vineri până vineri.
‘-Ai vreo meserie?
-Am și încă una grozavă, sunt servitor!
-Da? Al cui ești?
-Al nimănui deocamdată. Deocamdată’
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta individuală cu greutățile vieții și dorința de a găsi un motiv de a zâmbi. Abordează teme sociale precum dificultățile financiare și sentimentul de abandon, dar păstrează o licărire de speranță.