Te-am văzut aseară în vis, mi-ai apărut
Erai ca o floare plouată în amurg
Frunze de stejar cădeau în părul tău
Și nu mai conta dacă era frig sau nor.
Te-am scos la plimbare seara târziu
Pe bulevardul mare cu alei arămii
Ochii tăi îmi șopteau că mă iubești
Dar n-am să-mi fac iluzii când știu c-ai ochii verzi.
Acum totul e trist de când tu ai plecat
Mi-ai lăsat un gol în viață, un gol de neuitat
Mi-aduc aminte cum ți-ai luat eșarfa și-ai plecat
Nu te-ai uitat înapoi, nici adio nu ți-ai luat.
Speranțe și lacrimi s-au dus dar în zadar
Acum mai am doar o sticlă de vin și un pahar
Ai fost o taină de toamnă, un secret sau un surâs
N-o să te uit niciodată, niciodată… nicicând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită, dar este copleșit de golul lăsat de plecarea acesteia și de faptul că nu a existat o despărțire adecvată.