Inno – 21 Octombrie

Știi că am multe persoane la care țin,
Știi că numele la multe, eu nu le rețin,
Știi că uneori sunt cel mai mare cretin,
Dar dacă e vorba de religie, atunci sunt creștin.
Știi că n-am familie, n-am cu ce să o întrețin,
Dețin o putere absolută ce provine din durere, dar din durere multă,
Că nu-mi place să arăt că sufăr și știi că pe majoritatea, nu pot neam să-i sufăr.
Și cânt singur, pierdut în întuneric acoperit de frică nu a putut să-mi zică,
Se rezumă tot la o speranță, la o scânteie mică și mi-e frică,
Strâng din dinți, dau cu pumnul la o adică,
Numai îmi este frică.
Sunt angajat cu mulți, într-un război ce nu e al nostru
Și ne mințim că suntem bine, dar suntem vai de capul nostru
Că ăștia ne știu pe toți pe capete, ca pe tatăl nostru
Și la exterior sunt înger, dar pe dinăuntru sunt monstru
Am învățat că nimeni nu te ajută, chiar de îi ajuți pe ei
Și am realizat că frații te vând pentru un pumn de lei
Nu contează că o dai, și uneori ți-o iei
Trebuie să-ți continui viața, și nu trebuie să trăiești și pentru ei
Și pentru cei pentru care cânt acum pierdut, am numai respect, că fără ei aș fi pierdut jocul
Care nu de mult l-am început, 21 octombrie n-am cum să uit și mă uit mergând pe străzile din cartier
Atâtea amintiri parcă era doar ieri pierdeam primăvara, ne pierdeam ca proști printre sticle, 14 beri
Erau alte vremuri, nu contează acum dacă țipi sau zbieri, pășeam nepăsători prin veri, mergi tot înainte și câteodată pierzi
Și la final îți rămân doar florile din pomii fructiferi