Tot ce-n suflet mi-a rămas e doar un loc întunecat
Amintirile nu mor
Am luptat să mă întorc la viață
Ori de câte ori n-am mai văzut lumina.
Dar umbra mă vrea pe mine acum
Nu mă lăsa!.
Cu lacrimi de foc, uscat în interior
Nu pot să mor
Cu lacrimi de foc, uitat
Nu pot evada
Prizonier într-un coșmar.
Nu mai pot să mă prefac că sunt întreg când tot ce am
E doar trupul înghețat
Am rămas înconjurat de umbrele din cameră
N-aș vrea să-mi stingi lumina.
Dar umbra mă vrea pe mine acum
Nu mă lăsa!.
Cu lacrimi de foc, uscat în interior
Nu pot să mor
Cu lacrimi de foc, uitat
Nu pot evada
Prizonier într-un coșmar.
Când îngerii cad
Sub norii de praf
Nu mă uita!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de disperare și luptă interioară. Protagonistul se simte prizonier într-un coșmar, sufocat de amintiri și umbre, căutând o cale de scăpare din întuneric.