Ajung acasă în amurg,
Deschid ușa, aprind un bec;
Din părul ud lacrimi se scurg
Și stau în ușă privind sec.
Peste tot sunt urmele tale..
Cămașa mea, care-o purtai;
Parfumul tău pe perna moale
Și discul care-l ascultai.
Te strig pe nume
Dar ai plecat în lume
Te chem cu gândul
Răspunde doar vântul
Nu mă dau bătut
Dragostea mi-e scut
Șoptesc: ‘Noapte bună.. ‘
Te mai aștept o lună.
Nu pot să intru-n noaptea asta;
Vreau să te caut pe străzi ude.
Nu pot să plec dar nici nu pot sta,
Te-aș căuta oriunde.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și așteptare după o despărțire. Protagonistul se agață de amintiri și refuză să accepte plecarea persoanei iubite, sperând la o eventuală întoarcere.