Implant Pentru Refuz – Rezistența Continuă

Implant pentru refuz din orașul revoluției,
Timisoara dărâmă mitul instituției,
Doborând progresiv actul corupției,
Al prostituției de orice fel, la orice nivel.
Imperativ, implant agresiv, nativ pozitiv,
Întotdeauna activ ca un virus letal,
Plin de importanță ca un papirus sau un dosar,
Pe prima poziție în orice competiție, să fie clar!
În ’89 am pornit încrezători la luptă,
Mai buni ca Sisif am învins panta abruptă,
Sperând într-o existență mai puțin coruptă,
Ce-ai făcut până acum? Trezește-te și luptă!
Au fost mii ce și-au făcut din piept scut,
Cei aleși de tine ajung sus și te f*t,
Mult mai mult își doresc în buzunare,
Nu le pasă cine trăiește și cine moare.
Zeci de ani de dictatură, 15 ani cu pumnu-n gură,
Legal ca o procură, nu pot să tac din gură,
Și ca neamul geto-dac voi continua s-atac.
Oceane nesfârșite de durere-mi dau putere,
Părinți îndurerați ce-au încetat să spere,
Viața copiilor lor le era singura avere,
Ei și-au dat-o ca noi să fim liberi,
Să trăim bine, cei bătrâni și cei tineri.
Unde sunt cei numiți teroriști?
Ce posturi de conducere ocupă foștii activiști?
Cât rău mai suportăm de la securiști?
Câte adevăruri mai pot fi îngropate de polițiști?
Noi toți, rockeri, raperi și punkisti, uniți,
Putem învinge întreaga rasă de parveniți,
Și ca-n clanul Soprano să fim fără milă,
Implant pentru refuz și ochelari, o gherilă stabilă,
Rezistența continuă și mai întorc o filă,
Istoria se scrie, rămâne aducere aminte,
Blestemul va ajunge de-acum înainte,
Sângele lor urlă din morminte!
Nu! N-am să tac!
Nu e nimeni de vină,
Rezistența continuă!
Securiști împuțiți,
Mâncători de c***t,
Credeți c-ați scăpat?
Torquemada se întoarce:
„Vă jur că nu îmi place!”
N-ați învățat nimic și asta nu-mi dă pace;
În cele ce urmează, scăpați de inhibiții,
Băgați bine de seamă, urmează… definiții:
Politică? Mizerie… Politicienii? Mizerabili,
Îi macină o boală, vă spun: sunt incurabili;
Lupta cu sărăcia? O utopie moartă,
„Dacă sărac tu ești, mai bine dă vina pe soartă”;
Corupția la nivel înalt? O simplă ghidușie,
„Dacă mai furi ceva, o jumătate îmi dai mie”;
Campania electorală? O m**, un bal mascat, o aberație,
„Un președinte pentru toți românii”? – o altă flatulație.
Eliminarea de îndată a economiei subterane?..
Îmi sună a poezie p***o cu referiri anale..
Problema e-ngropată în meandrele concretului,
Ca declarația oficială din fundul cabinetului.
În astfel de situații, cu-aceste lucruri știute,
Mi-e greu să cred că înghițiți și vrute și nevrute,
Concepute să dea efectul maxim pe moment,
Poporul meu începe să gândească coerent!
Port flacăra olimpică, dar nu la olimpiadă,
Pornesc acum, de-aici, cu voi în singura cruciadă,
Română lovitură, directă, dreaptă evoluție,
În fiecare dintre noi începe o altă revoluție.
Timisoara declară stare de spirit în asediu,
Aplică punctul 8, nu mai rămâne un compendiu,
Națiune amorțită, furată, chinuită,
Trezește-te o dată! Trezește-te și luptă!