Ademenit
De fericirea ta sunt copleșit
Discret
Patrund în universul tău secret
Ma întâmpini cu iluzii și fapte
Ce-ți păzesc intrarea în noapte.
Închis
De mucegai am fost atins
Pierdut
Dar regăsit în lumea ta sunt mut
Ma desprind, în real nu sunt parte
Am să renunț, n-am să merg mai departe.
Nehotărât
Mi-am tatuat pe limbă un cuvânt
Supus
Am hotărât că totul a fost spus
Fragil, mă strecor printre colții de fier
Ce cresc ne-ncetat între mine și cer.
Învins
Sublimul clipei l-am atins
Solemn
Am jurat să nu-ți las nici un semn
Nici un semn, nici măcar o speranță
Eu sunt cel ce te ține în viață!
Pot să visez și să mă pierd ca un dement
Dar n-am s-o fac
Prefer să cad, să mă aprind și să mă sting
Prefer să ard!
Vreau să guști din otravă!
Vreau să mori înecat cu un vis!
Fiecare eroare din mine
Să te țină în soare deschis!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de deziluzie și renunțare. Protagonistul se simte copleșit de realitate și alege să se retragă, preferând să ardă decât să trăiască într-o iluzie. Versurile sugerează o luptă interioară și o dorință de a provoca suferință celuilalt.