Omul cât trăiește-n lume
N-are numai zile bune
Omul cât trăiește-n lume
N-are numai zile bune
Are și zile amare
Ce-l usucă pe picioare
Că viața e schimbătoare
Nu-ți aduce numai soare
Are și zile amare
Ce-l usucă pe picioare
Că viața e schimbătoare
Nu-ți aduce numai soare.
Vezi mai omule cum ești
Că tot strângi și-agonisești
Că strângi avere și bani
Parcă-i trăi mii de ani
Dar ești trecător în viață
Ca roua de dimineață
Ai un pic de mângâiere
Restul lacrimi și durere
Dar ești trecător în viață
Ca roua de dimineață
Ai un pic de mângâiere
Restul lacrimi și durere.
Omule ia seama bine
Că nu iei nimic cu tine
Mai târziu sau mai aproape
Toți suntem datori cu-o moarte
Ea pe nimenea nu iartă
Fie mama, fie tata
Ești bătrân ori ești flăcău
Nu știi când e rândul tău
Ea pe nimenea nu iartă
Fie mama, fie tata
Ești bătrân ori ești flăcău
Nu știi când e rândul tău
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a inevitabilității morții. Subliniază că, în ciuda eforturilor de a acumula bogății, omul nu ia nimic cu el la final, fiind doar un trecător.