Ilie Răpcianu – Lumina Este Întuneric Privit Prin Ochii Unei Lumânări

Focul s-a coborât…
Aprindeți mai multe lumânări ca să nu se stingă
Singurul loc unde nu a pătruns lumina este
În interiorul sufletului meu…
Privește! Privește ceara cum se topește!
Ai grijă să nu te arzi!
Fiindcă focul nu este imaterial, chiar dacă produce imaterialul absolut
… lumina…
Luminează-te, luminează-te
Acum, cât mai este zi,
Noaptea, cărțile vor avea o lumină prea slabă,
Deschide-le numai și-ai să vezi
Cum te metamorfozezi într-o lumânare
Care arde pentru ceilalți…
Luminează-i, luminează-i

Sensul versurilor

Piesa explorează dualitatea dintre lumină și întuneric, sugerând că lumina poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate locuri, dar cu prețul sacrificiului personal. Metafora lumânării care arde pentru a lumina pe alții subliniază ideea de dăruire și transformare spirituală.

Lasă un comentariu