Am iubit doi ochi căprui
M-au lăsat al nimănui
I-am iubit, nu-mi pare rău
Da’ m-or lăsat cu dor greu.
Așa dor greu mi-or lăsat
N-am hodină noaptea-n pat
Ziua toată mă gândesc
Unde oare să-i găsesc
Că mulți ochi am mai văzut
Doi căprui nu pot să-i uit.
Ochi frumoși dacă iubești
În viață mult pătimești
Că se uită-n sus și jos
Mereu trag la ochi frumoși
Nu-i aud, că nu se poate
Dar ei iubesc mai departe.
Iubește, mândro, iubește
Tot în minte să ai nădejde
Că și eu iubesc ca tine
Ochi frumoși pe asta lume
Și-o să-ți pară, mândro, rău
Că e alta-n locul tău
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul profund pentru o iubire pierdută, focalizându-se pe amintirea obsesivă a ochilor căprui. Vorbitorul descrie suferința și incapacitatea de a uita, subliniind natura efemeră și adesea dureroasă a iubirii.