Frunzuliță fir mohor
Fir-ai tu să fii de dor
Că m-ai plimbat târziuor
Prin florile de bujor
De bujor și tufanele
Și-n cântec de rândunele.
Dorule, ce rău mai ești
La mine nu te gândești
Mă purtași pan’ dimineața
Aveam și rouă pe față
Se scălda stolul de rațe
Și eu tot cu neica-n brațe.
Dar diseară, dorule
Nu venii, hainule
Mi-e frică de inimioară
Ma pune pe drumuri iară
Și iar mă prind zorile
Când se trezesc florile.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul de dor și amintirea unei iubiri trecute, plimbările prin natură și teama de a repeta experiența dureroasă. Vorbește despre intensitatea sentimentelor și impactul pe care dorul îl are asupra sufletului.