1. Bate vântul iarba-mi crește
Dorul neichii mă topește, mai, mai
Bate vântul iarba-mi crește
Dorul neichii mă topește, mai mai
Bate vântul, iarba-mi culcă
Dorul neichii mă frământă
Bate vântul, iarba-mi culcă
Dorul neichii mă frământă.
2. Neică, doru-mi arzător
Ți-l trimit astăzi pe nor, mai mai
Neică, doru-mi arzător
Ți-l trimit astăzi pe nor, mai mai
Să se-nalțe pan’ la stele
Ca și gândurile mele
Să se-nalțe pan’ la stele
Ca și gândurile mele.
3. Să fim, neică, întotdeauna
Cum e cucul cu pădurea, mai mai
Să fim, neică, întotdeauna
Cum e cucul cu pădurea, mai mai
Să se-nalțe, pan’ la stele
Ca și gândurile mele
Să se-nalțe, pan’ la stele
Ca și gândurile mele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane față de persoana iubită, comparând intensitatea sentimentului cu elemente ale naturii precum vântul, iarba și legătura indestructibilă dintre cuc și pădure. Dorința este atât de puternică încât este trimisă pe nori, spre stele, asemenea gândurilor.