Luasem forma unui fluture,
Zburam peste grădina fermecată,
Ajunsesem din greșeală în fața mâncătorului de fluturi
Și mă rugam înainte de a fi mâncată.
Aripile mi se colorau din ce în ce mai frumos,
Abia se zărea de sub ele
Trupul curat care avea să fie
Împins între măsele.
Ca pietrele morilor neferecate,
Antenele-mi creșteau văzând cu ochii,
Pipăiau cu neliniște gura avidă
Și o făceau să se deschidă.
Luasem forma unui fluture,
Zburam peste grădina fermecată,
Ajunsesem din greșeală în fața mâncătorului de fluturi
Și mă rugam înainte de a fi mâncată.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a acceptării destinului, chiar și în fața unui pericol iminent. Metafora fluturelui sugerează fragilitate și frumusețe, în timp ce întâlnirea cu "mâncătorul de fluturi" simbolizează confruntarea cu inevitabilul.