Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pâinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.
Se uită-n toate părțile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.
Poezia a coborât în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie?.
(din volumul Urcarea muntelui)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune melancolică asupra societății moderne, unde poezia și valorile umane par să-și piardă importanța într-o lume grăbită și superficială. Poezia, personificată, coboară în stradă, dar nu mai găsește ecou, reflectând o pierdere a sensibilității și a interesului pentru artă.