Ieronim, frică îmi este acum, ce să mai fac,
Ce trebuie să fac, ce se mai poate?
Pe lângă apa unde m-am scăldat
De la naștere și până atunci
Nu trecuse nici un bărbat.
Te-am auzit venind și nu știu cum
Către tine am fugit fără să vreau,
Nu am știut ce frică o să-mi fie
De moartea ta când mă vei întâlni
În crucea nopții, pe câmpie.
Acuma neclintit rămâi și strig,
Doamne, de ce nu ai făcut atunci
Să vină cineva să-i dea de veste
Să se apropie cu ochii-nchiși
Că trupul meu asemenea ielelor este?
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama și regretul unei femei care se simte blestemată sau asociată cu ielele, creaturi mitologice feminine. Ea se teme de moarte și de impactul pe care îl va avea întâlnirea cu Ieronim.