Foaie verde-o lămâiță
Am fost mamei copiliță
Înăltuță și frumoasă
I-am plecat mamei de-acasă.
Eu când mă trezesc în zori
Tot pământu-i plin cu flori
Măicuța le-a semănat
De când eu m-am măritat.
Înfloriți, florilor, mult
Ce mi-a fost drag, mi s-a dus
Mă-ntreabă o lume-ntreagă
Unde stai, copilă dragă.
Floricele pe câmpie
Spuneți mamei bucurie
C-o duc bine și-s voioasă
Dar îmi este dor de-acasă
De-ai mei trei frățiori
Și de ulița cu flori
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei femei căsătorite de casa părintească, de mama, frați și de amintirile din copilărie. Deși afirmă că o duce bine, dorul de acasă rămâne o prezență constantă.