Frunzuliță, trei lămâi,
Vii, neicuță, ori nu vii
Peste malul Jiului
Unde-a fost dragostea-ntâi?
Și iar verde mărăcine,
Te-aștept, neică, de trei zile
La cel pom mare, rotat
Unde-ntâi ne-am sărutat.
Frunză verde mărgărit,
Soarele a răsărit
Și tu, neică, n-ai venit,
Nu știu ce rău ți-am făcut,
Spune-mi, neicuță, cinstit
Altă mândră ți-ai găsit?
Frunzuliță viorea,
Cât de rea este lumea,
Cât de rea este lumea
Care strică dragostea,
Dragoste ce-aveam noi, frate,
Credeam moartea ne desparte,
Și acuma din nimic,
Neicuță, ne-am despărțit.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dezamăgirea și durerea cauzată de despărțirea de persoana iubită. Ea își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și se întreabă dacă a fost înlocuită cu altcineva.