Frunzuliță ca năutul,
Se duce lumea la lucru,
Costică ară cu plugul,
Lenuța pune porumbul.
Pune, Leano, boabele,
Că răsare soarele,
Pune, Leano, porumbul,
Lasă naibii iubitul.
Că iubitul are-un rost,
Nu se face-n zi de post
Și iubitul are-un dar
E și dulce, și amar,
El se face-n sărbătoare
Cu vin roșu și mâncare,
Că iubitu-i floare rară,
Nu-nflorește-n primăvară.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața rurală, îmbinând munca câmpului cu dragostea. Versurile sugerează că dragostea are timpul ei, diferit de cel al muncii, și că trebuie prețuită ca o floare rară.