Satul meu, grădină dragă,
De tine dorul mă leagă
Și mă cheamă să mai vin
Pe unde am fost copil.
Să-mi văd casa și măicuța,
Izvorul și potecuța
Și să văd pădurea toată
Pe unde cântam odată.
Satul meu cu grădiniță
Și la porți cu lămâiță,
La ferestre și-n cerdac
Numai flori de liliac.
Când prin tine vântul bate
Să asculți ale lui șoapte,
Și să-mi trimiți înapoi
Ce este nou pe la noi,
Fetele de m-au uitat,
Dacă neica s-a-nsurat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru satul natal, amintirile copilăriei și locurile familiare. Este o chemare nostalgică către trecut și o dorință de a se reconecta cu rădăcinile.