Foaie verde ca lipanul,
Pe deal pe la Comăneanu
Uite neica, trece dealul,
Îi cunosc eu bine calul,
Are calul cum e norul,
Pălăria ca bujorul,
Are frâul de mărgele
Cusut de mâinile mele.
La gropanul cu lipanul
Unde-adapă Gheorghe calul,
Nu-l adapă că-i e sete,
Ci-l adapă pentru fete.
Măi băiete, măi băiete,
Nu te mai uita la fete,
Căci fetele te-au uitat
Din seara care-ai plecat,
Numai singurică eu
Oftez după dorul tău.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dorul unei fete după un băiat plecat. Ea își amintește de el și de timpul petrecut împreună, exprimându-și tristețea și singurătatea.