Frunzuliță mărgărit,
Nu văd soare răsărit,
Nici luna pe cer mergând,
Nici pe neicuța venind.
Nu știu, luna pe cer merge
Ori neica la coasă trece,
Că de-aș ști că e neicuța
Cum i-aș ține potecuța.
Frunzuliță, fir mohor,
Neică, fă-te călător
Că eu te-aștept în pridvor,
Că eu te-aștept în pridvor.
Și să mergem în zăvoi,
Cosim iarbă și trifoi,
Să culegem viorele
Să le facem chiticele,
Să le facem chiticele
Pe pofta inimii mele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru iubitul ei, neica, pe care îl așteaptă cu nerăbdare. Ea își imaginează activitățile pe care le vor face împreună în natură, cosind și culegând flori.