Frunzuliță-a bobului,
N-am putere să mă sui
În vârfuțul muntelui
Să dau drumul dorului.
Dorului i-am dat de mult,
Dar nu știu ce s-a făcut,
A băgat cu cucu-n plug,
A băgat cu cucu-n plug.
Cucul cântă, eu înjug,
Dragostea-mi pune porumb,
Dragoste, ce mi-ai făcut,
Ai pus porumbul adânc.
A plecat cucul de luni
Și n-a venit nici acum,
Că mi-e cucul păsărea
Nu știe ce-i dragostea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și neputință, folosind imagini rurale și simboluri tradiționale. Naratorul se simte copleșit de dragoste și de absența cuiva drag, reflectând asupra impactului emoțiilor asupra vieții sale.