Foaie verde foi mărunte
Ilai lai, Ilai lai
Marioară de la munte
Ilai, ilai, ilai, lai, măi
Nu purta părul pe frunte
Ilai lai, Ilai lai
Că ți-au ieșit vorbe multe
Ilai, ilai, Ilai, lai, măi.
Las’ să-mi iasă că nu-mi pasă
Ilai lai, Ilai lai
M-a făcut mama frumoasă
Ilai, ilai, ilai, lai, măi
Nici la apă nu mă lasă
Ilai lai, ilai lai
Nici la lemne-n bătătură
Căci i-e frică că mă fură.
Căci, m-a mai furat odată
Ilai lai, ilai lai,
Și m-a căutat vara toată
Ilai, ilai, ilai, lai, mă
Și acum de m-o fura
Ilai lai, ilai lai,
Înapoi nu m-o mai da
Ilai, ilai, ilai, lai, măi.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o fată frumoasă de la munte, pe nume Marioara, care a fost furată odată și mama ei este foarte protectoare cu ea. Versurile exprimă ideea că, dacă ar fi furată din nou, nu ar mai fi înapoiată.