Frunzuliță, bob năut,
Măicuța când m-a făcut
M-a-nfășat cu flori de munte
Gurița toți să mi-o-asculte,
Gurița toți să mi-o-asculte,
Flăcăii să mi-o sărute.
În leagăn m-a legănat
Și cu apă m-a scăldat,
Cu apă din trei izvoare
Ca să fiu ruptă din soare,
Să cresc ca o trestioară,
Albă ca o lăcrimioară.
Sprâncenele amândouă
Mi le-a udat tot cu rouă,
Tot cu rouă de pe flori
Culeasă pe la cântători,
M-a culcat în iarbă verde
Să-i fiu dragă cui mă vede,
Cu capul pe flori de mac
Neicuții să-i fiu pe plac.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri idilice din copilărie, subliniind legătura profundă cu mama și cu natura. Versurile descriu ritualuri de îngrijire și binecuvântare, proiectând o imagine a inocenței și a frumuseții.