Frunzuliță ca năutul,
I-auzi cum mai cântă cucul,
Bădița ară cu plugul,
Mândruța pune porumbul.
Pune, mândro, boabele
Că răsare soarele,
Soarele a răsărit,
Bădița n-a mai venit.
Frunzuliță viorea,
Bate, Doamne, lumea rea,
Mă desparte de badea
Și ne strică dragostea.
Bate, Doamne, lumea rea
Cum ai bătut pădurea
De n-a rămas iarbă-n ea,
De n-a rămas iarbă-n ea,
A rămas o rămurea
De cântă cucul pe ea,
Cucul și privighetoarea,
Cucul și privighetoarea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea și dorul unei fete despărțite de persoana iubită. Natura devine un ecou al sentimentelor sale, iar motivul cucului accentuează melancolia.