Foaie verde ca năutul,
Frumușel mai cântă cucul,
Și iar verde și-o lalea,
Frumos cântă mierlița
Și mi-o-ngână presura.
Cântă, cântă, cucule,
Cântă, măi voincule,
Cucule, porumbule,
Nu credeam că ești porumb
Pân’ nu te văzui cântând.
Cântă-mi cuce-n rariște,
Eu te-ascult pe pajiște,
Cântă-mi, cuce, sus pe creangă,
Gurița ta mi-este dragă,
Mai cântă-mi pe-o rămurea
Să te-audă și neica,
Căci a fost dragostea mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria și admirația față de frumusețea naturii și a cântecului cucului. Este o declarație de dragoste, în care vocea cucului este asociată cu amintirea persoanei iubite.