Frunzuliță, bob năut,
De când mama m-a făcut
Eu în codru am crescut,
Soarele nu m-a văzut,
Nici luna, nici soarele,
Numai păsărelele.
Frunzuliță, trei rozete,
Mult îmi place-n codru verde
Unde necazul se pierde,
Oricât necaz aș avea
Piere din inima mea
Când aud ciocârlia.
Frunzuliță, bob năut,
Când aud cucul cântând
Și mierlița fluierând
Intru-n codru și ascult,
Când aud cucul cântând
Intru-n codru și ascult,
Mierlă, ciocârlie, cuc,
Eu de-aici nu mai mă duc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o legătură profundă cu natura, văzută ca un refugiu din copilărie. Codrul este un loc de consolare și bucurie, unde necazurile dispar la sunetul păsărilor.
