Foaie verde mărgărit,
Cred că nu m-oi fi căit
De traiul ce l-am trăit,
Ce mi-a fost drag am iubit.
Am iubit un ploieștean
Floare de mărgăritar
Ce-nflorește primăvara
Și-ți topește inimioara.
Foaie verde, bob năut,
Cât oi trăi pe pământ
Am să fluier și-am să cânt,
Inimă rea n-am să duc,
Inimă rea n-am să duc,
Am iubit ce mi-a plăcut.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o reflecție asupra vieții trăite și a alegerilor făcute, în special în dragoste. Vorbitorul își asumă deciziile, chiar dacă implică o oarecare melancolie, accentuând ideea de a trăi după propriile dorințe.