În grădină la neica
Cântă cucul și mierla,
Mierla cântă a iubire
Și cucul a despărțire.
Foaie verde lin pelin,
Ce ești, cucule, hain,
De ce cânți așa cu foc
De neica să n-am noroc?
Cuculeț, pasăre sură,
Pica-ți-ar limba din gură
Cântecul să nu-ți mai zici
Când sunt dragostile dulci.
Mierlă cu pană pestriță,
Mult ești dulce la guriță,
Cântă-mi, mierlă, tot de drag
Că ți-oi da frunză de fag,
Mugurel de foi de dragă,
Lui neica să-i fiu mai dragă.
Sensul versurilor
O fată se află într-o grădină unde cântecele păsărilor prevestesc iubirea (mierla) și despărțirea (cucul). Ea își exprimă dorința ca neica să-i fie drag, influențată de cântecul mierlei.