Frunzuliță, bob năut,
Când aud pe cer tunând,
Jos la baltă fulgerând,
Caii-n câmpuri nechezând.
Ploaia-n codru răpăind,
Apa pe făgaș curgând
Mă fac broască pe pământ
Numai să stau să ascult.
Mă fac broască pe pământ,
Mititel ca-un pui de lup,
Și mă duc și mă tot duc
Dorulețul să-mi ascund.
Când aud caval doinind
Iau resteul de la jug
Și las boii de la plug
Numai să stau să ascult.
Când aud cucul cântând
Și mierlița șuierând
Intru-n codru și ascult,
Nu mă simt om pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu natura și o dorință de a evada din realitate. Persoana se transformă metaforic în elemente ale naturii pentru a asculta și a se pierde în sunetele ei, căutând alinare și uitare de sine.