Câte rele-s pe pământ
Toate le-am trecut la rând
Nu mai iubesc orice ar fi
Să n-am de ce suferii
Câte rele-s pe pământ
Toate le-am trecut la rând
Nu mai iubesc orice ar fi
Să n-am de ce suferii.
Nu nu, nu și iară nu
Nu mai vreau neicuță nu
Nu mai vreau în visul meu
Să te văd neică mereu
Nu nu, nu și iară nu
Nu mai vreau neicuță nu
Nu mai vreau în visul meu
Să te văd neică mereu.
Eu te rog dragostea mea
Te rog mult și nu uita
Vreau să pleci din viața mea
E de-ajuns, te voi ierta
Eu te rog dragostea mea
Te rog mult și nu uita
Vreau să pleci din viața mea
E de-ajuns, te voi ierta.
Nu nu nu dragostea mea
Nu mai stau în calea ta
Am făcut ce ai dorit
Numai să te uit
Nu nu nu dragostea mea
Nu mai stau în calea ta
Am făcut ce ai dorit
Numai să te uit.
Chiar dacă uitarea-i grea
Timpul o va vindeca
Cât am suferit și-am plâns
Atât cât îmi este de-ajuns
Chiar dacă uitarea-i grea
Timpul o va vindeca
Cât am suferit și-am plâns
Atât cât îmi este de-ajuns.
Nu nu și iară nu
Nu mai vreau neicuță nu
Cât a fost a fost de-ajuns
Rămas-bun și eu m-am dus
Nu nu și iară nu
Nu mai vreau neicuță nu
Cât a fost a fost de-ajuns
Rămas-bun și eu m-am dus
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorința de a uita o iubire trecută. Persoana acceptă finalul relației și își ia rămas bun, sperând că timpul va vindeca suferința.