Ai, foaie verde măr sălciu
În vale la noi la Jiu
M-aștepta neica să viu
S-ascultăm cucul cum cântă
Noi să ne iubim pe luncă
Să colindăm luncile
Cât sunt tinerețile
Cât sunt tinerețile
Iar eu să-mi cânt doinele
Iar eu să-mi cânt doinele.
Ai, Când oi începe a doini
Jiu-n loc mi s-o opri
Păsările-or ciripi
Florile mi-or înflori
Neicuța-n cale-o veni
Florile mi-or înflori
Neicuța-n cale-o veni
Neicuța-n cale-o veni
Căci ca doina nu-i alt cânt
Cât trăiești pe-acest pământ.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste pură, trăită în mijlocul naturii, unde doina devine o expresie a sentimentelor profunde. Natura reacționează la doina cântată, subliniind puterea și frumusețea muzicii tradiționale.