De-a avea milostivire,
Nu-i lucru peste fire,
Și cei ce au simțire
Nu pot tăgădui.
Iar firea arată
D-a fi nenduplecată,
De obște desfăimată,
n-am ce povățui.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de milă și compasiune în contrast cu natura umană percepută ca fiind inflexibilă și judecătoare. Versurile sugerează o reflecție asupra dificultății de a arăta milă într-o lume în care condamnarea este mai frecventă.