Pașii mai grei mi-i simt pe drum,
În jur mă uit, văd numai scrum,
Iar aburii ce-mi ies pe gură,
Se pierd încet, vântul îi fură!
Nu-i hoț acel ce pune mâna,
El e doar un escroc,
Hoață-i desigur, numai luna,
Căci ore-n șir te ține, tot pe loc.
Ce-i oare visul?.. pentru om,
Dacă nu evadare!
Muşcând astfel fructul din pom,
Scăpând din lumea mare.
Și care-i visul cel plăcut,
Dacă nu cel cu tine!
Simt c-aș dormi ore în șir,
Căci dorm atât de bine!
De-ar știi el vântul cel de noapte,
Că-n mintea mea se-ascund doar șoapte,
De-ar știi el bradul de la geam,
De-ar știi săracul eu ce am..
Poate și-acum dormeam,
Din nou, probabil, eu visam,
Visam concret prea bine,
Căci eu visam că ești cu mine!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visului ca o evadare din realitate și dorința profundă de a fi alături de persoana iubită. Visul devine un refugiu unde sentimentele sunt amplificate și dorințele se împlinesc.