O zi frumoasă,
Și o iarnă senină.
Ajung în casă,
Și aprind o lumină.
Însă, o sting, nu e bine..
Fiindcă nici măcar stelele,
Nu strălucesc, și nici ielele,
Mai sublim decât tine!.
Ce minune că ești,
Nu-i un lucru mărunt.
Ruptă ca din povești,
O-ntâmplare că sunt..
Două culori, ce probabil,
Nu se vor vedea niciodată,
Însă un moment afabil,
Ar fi dorința căutată.
Iar ceva, de oriunde,
Ce-mi cunoaște-al meu sine,
Pare că ar ascunde,
Tot ce simt pentru tine.
Întunericul greu,
Ce se lasă pe case,
Ia cu el ce-i al meu,
Numai vise frumoase!.
Cerul care mă-ngână,
Vrea să fac jocul lui,
Iar în cap îmi răsună,
Dă-i timp timpului..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și nostalgie, reflectând asupra trecerii timpului și a unei iubiri ascunse. Vorbitorul își exprimă admirația pentru cineva, dar simte că există obstacole în calea unei relații, lăsând timpul să decidă.