Te-am căutat în umbra norilor
Mi-am alinat durerea în surâsul zorilor
Sub perdeaua nopții, te-am chemat, învăluit
Și-n amurgul serii vroiam să fi venit.
Te-am căutat în vise și-n clipiri
Te imaginam idolul mele-i iubiri
Te-am găsit cândva dar mi te-a luat destinul
Și mi-a lăsat amintirea să-mi aline chinul.
Cât este de trist, parcă ninge și plouă
Iar strigătul inimii se frânge în două
Te plânge, te-așteaptă știind că nu-i drept
Ca totul să rămână la un timp imperfect.
Speranța cu aripi ude aprinse în trecut
Al dorului foc îl sting… iubirea ce demult
Credeam că prinde aripi și ar putea zbura
Murea-nainte de-a se naște în inima ta.
Când zilele calde sunt prinse departe
Acolo unde-i iubire și undeva e frig și noapte
Sufletul mi-e gol dorința-i arzătoare
De clipele senine ale iubirii trecătoare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite după pierderea unei iubiri. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase și deplânge faptul că iubirea nu s-a putut concretiza, lăsând un gol imens în suflet.