[Verse 1]
Suflet se ofilește, încă sper la nemurire,
Coloana se arcuiește, frângându-se fără oprire.
Pământ fără de coajă, spinii înfipți pre-adânc în minți.
Aș vrea să pot ca printr-o vrajă, jonglând credințe….
[Chorus]
Să prind rădăcini spre cei divini, ce-au fugit,
Luând cu ei ce-am iubit.
Rădăcini printre lumini și-amintiri,
Cu tine a mea-n doi prindeam rădăcini.
[Verse 2]
Cred ca o himeră, cutremură și mă împinge,
Cu firea efemeră, să simt al lor miros de sânge.
Încleștat de ură privesc țintit spre ce-a fost sfânt.
Voi răsplăti a lor tortură mâncând pământ….
[Chorus]
Să prind rădăcini spre cei divini, ce-au fugit,
Luând cu ei ce-am iubit.
Rădăcini printre lumini și-amintiri,
Cu tine a mea-n doi prindeam rădăcini.
[Bridge – solo guitar].
[Chorus final]
Să prind rădăcini spre cei divini, ce-au fugit,
Luând cu ei ce-am iubit.
Rădăcini printre lumini și-amintiri,
Cu tine-am prins…
Rădăcini spre cei divini ce-au căzut
În mâinile-mi arme de lut.
Rădăcini printre ruini de martiri,
Te-am regăsit și-am prins noi rădăcini.
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința de a se conecta cu divinitatea și cu trecutul, după o pierdere semnificativă. Căutarea rădăcinilor devine o modalitate de a regăsi sensul și de a se reconecta cu persoanele iubite, chiar și în mijlocul ruinelor și al durerii.