[Verse 1]
Și te-ai născut învățat,
Așa cum nimeni nu vine pe pământ.
Și te-ai născut și bogat,
Ai toată averea-n cuvânt, iar…
Când te-ai născut și frumos,
Lumină pe chip le-ai adus și au știut,
Tu călător, îți va fi ușor.
[Chorus]
Nicăieri… ești frică a celui ce umblă
Și ură a celui ce-ajunge
Nicăieri… e-un punct cardinal ce există
Pe-o hartă văzută de toți, Nicăieri….
[Verse 2]
Și ai umblat căutând
Dar nu cu picior, ci minte ca toiag.
Și-ai acceptat lăcrimând
Adevărul că totu-i minciună.
Ca pe o scară-ai urcat
Și tot mai ai trepte dispuse anormal,
Nemăsurat și fără final.
[Chorus]
Nicăieri… ești frică a celui ce umblă
Și ură a celui ce-ajunge
Nicăieri… e-un punct cardinal ce există
Pe-o hartă văzută de toți, Nicăieri….
––––––solo guitar––––––-
[Chorus final]
Nicăieri… ești frică a celui ce umblă
Și ură a celui ce-ajunge
Nicăieri… e-un punct cardinal ce există
Pe-o hartă văzută de toți,
Nicăieri… ești frică a celui ce umblă
Și ură a celui ce-ajunge
Nicăieri… e-un punct cardinal ce există
Pe-o hartă văzută de toți… NICĂIERI.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea sensului vieții și acceptarea adevărului, chiar dacă acesta este dezamăgitor. Nicăieri devine un simbol al fricii și al urii, dar și un punct cardinal pe harta existențială a fiecăruia.