Așa a vrut timpul să nu
Așa a fost să fie cu
Povestea asta te rog spune-mi că și tu
Simți lama ruginită ce străpunge sufletul (x2).
Așa a vrut timpul să nu
Ne mai privim în ochi, dar parcă încă simt că tu
Ma porți în gând și îmi faci răni adânci cu zâmbetul
Iar eu mă simt debusolat și m-am pierdut cu sunetul
Port lupte 2 la 1 ca într-un handicap, e totul prea ciudat
Riscant, iar nervii mei mușcă din lanț treptat
Mă voi pierde în larg și n-am barcă de salvamar
Parcă aș depinde de un zar, viața mea e un joc de care n-am habar.
Să simți durerea
Da dovadă că ești viu
Dacă n-o să mai fiu
Prin ce mijloace o să mai scriu
Mi-ai zis că e devreme
Când ți-am spus că e târziu
Și știu, acum e totul prea pustiu.
Și cred că am înțeles fără să am răspunsuri
Că m-am simțit silit și m-am ferit de cursuri
Parcă mi-ai zis că viața e roz și are și fluturi
Dar fluturii erau flămânzi și au mâncat rânduri
De asta îmi lipsesc fraze și nu pot pune cap la cap
De asta sunt puncte puncte în loc de un rezultat
Curiozitatea te face să sari un gard
Dar când vezi ce e după el te întorci de unde ai plecat.
Așa a vrut timpul să nu
Așa a fost să fie cu
Povestea asta te rog spune-mi că și tu
Simți lama ruginită ce străpunge sufletul (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și deziluzie față de trecut și de modul în care timpul a influențat evenimentele. Vorbitorul se simte pierdut și rănit, incapabil să găsească sens în experiențele sale.